Si può mangiare il fiume?

Ritratto di Totò Testa

20 Novembre 2014, 23:33 - Totò Testa   [suoi interventi e commenti]

Versione stampabileInvia per email

 

(Intervista surreale alla Signora Cefalù)

 

Intervistatore: Abbiamo in studio la Signora Cefalù che, dopo nostra prolungata insistenza ci ha concesso, finalmente questa intervista: buona sera, Signora Cefalù.

Signora Cefalù: Bona sira a lei e a tutti i lettori del suo blogghi!

Intervistatore: Signora Cefalù, so bene che, solitamente, non è carino chiedere ad una signora l’età, ma nel suo caso mi sembra doveroso. Può dire a me e ai nostri lettori quanti anni ha?

Signora Cefalù: Quasi trimila! Di precisu ‘un nu sacciu, sapi, a mimoria un pocu m’abbannnunò!

Intervistatore: Mi permette di dirle che se li porta molto, ma molto bene!?

Signora Cefalù: Grazzi, grazzi, puru Lei mi fa i complimenti! Comu a tutti chiddi ca mi vennu a truvari: “ch’è bedda Cefalù, ch’è frisca Cefalù, chi ciavuru chi fa Cefalù, ch’è duci Cefalù, ma a virità è ca, urtimamenti ….

Intervistatore: Ultimamente …?

Signora Cefalù: Urtimamenti, chi ci vogghiu diri … ‘un mi sentu tantu bona.

Intervistatore: Certamente, a tremila anni qualche acciacco è normale, non crede?

Signora Cefalù: Ma chi normali e normali. Talè, Signor Intervistatori, io ‘nta me vita, nn’aiu vistu di tutti i culura, Greci, Finici, Bizantini, Saracini, Nurmanni, Ragunisi, Turchi, Spagnuoli …, ma a saluti l’haiu sempri avutu di ferru!

Intervistatore: Ci sta dicendo, Signora Cefalù, che, oltre ad avere goduto di buona salute, lei ha avuto molti amanti? E che l’hanno fatta soffrire?

Signora Cefalù: Certo, ca mi hanno fatta soffriri, ma ci ho avuto pure le mie belle soddisfazioni! Ruggeru, per esempiu, chi omu! S’avi a fiurari ca mi rigalò un castieddu e puru ‘nna cattedrali. E mi diceva sempri, “cca vogghiu moriri, vicinu a tia!” Inveci muriu luntanu, a Palermu, e mancu di mortu mu vosiru purtari, ddi cosi fitusi di parenti! E poi c’era u Baruni, chiddu chi Baffi e cu pizzu! Quantu cuosi chi purtava a casa! Pignati rutti (dici ca eranu antichi), babbaluci, aceddi ‘mpagghiati, quatri di grandi pittori. Mi sentiva nna regina! E, poi, ci fu chiddu, picciottu, rivuluziunario, ca si fici fucilari cca, a’ Porta Tierra! Dicinu ca fu pi l’Italia, ma, ‘nveci, pi mia fu! Mi amava!
Ma uora, ci arripetu, ‘un mi sentu chiù bona!

Intervistatore: Quali disturbi accusa?

Signora Cefalù: Ma quali accusa! Io ‘un accusu a nuddu! Ca si accusi a quarcunu v’a finisci ca ti fannu querela! Ci su certuni accussì suscettibili! Certu ci haiu i dulura, chi dulura!

Intervistatore: Sì, i dolori, che dolori, esattamente, accu …, pardon, avverte, Signora Cefalù?

Signora Cefalù: Ora ci ‘u spiegu, ma prima ci vogghiu cunfissari nna cuosa. Io doppu a tutti chiddi, turchi, saracini, spagnuoli, … ecci … ecci, ci appi puru … diciamo così … una ‘nfatuazione … diversa … ‘nsomma … un pocu … nsomma, mi nnamuraiu … mi vieni difficiuli a dillu … di nna fimmina!

Intervistatore: Opperbacco, questo è uno scoop! Una relazione gay della signora Cefalù!

Signora Cefalù: Ma quali scoppu e scoppu!? Picchì, un po’ capitari? E poi, n’è ca ci fu nenti di che … sulu ca iò pessi a testa! Una n’fatuazioni! Era bedda! Bedda!, Quannu ci dicu bedda, bedda! Però sta fitusa m’arridduciu a limosina!

Intervistatore: Le ha sottratto averi?

Signora Cefalù: Comu, chi dici? Ma comu parra Signor intervistatori!?

Intervistatore: Bene, Signora mi spiego meglio …

Signora Cefalù: ‘un c’è bisognu, ca ‘u capiu, e la risposta è no! Sulu ca a idda ci piacieva spienniri e spanniri! Fiesti, fistini, canti, balli, … a me casa pareva addivintata un villaggiu turisticu per il pippivuavuar.

Intervistatore: Scusi, il pippi …chè?

Signora Cefalù: No, chiddu, pippichè, si vireva nna vota ogni tantu, ma poi s’azzuffaru!
No, dicevo il pippivuavar, quannu ci su chiddi ca pigghianu u piritivu e parranu trischitroschi di tutti i minchiati ca ci passanu p’a testa. A idda ci piacieva! Chiamò puru un diritturi artista ca era capaci di farisi centu pippivuavar o’ jornu! Poi, però, puru idda si nni iù, addivintò mpurtanti, e a mmia m’arristaru i debiti, povira e pazza mi lassò.

Intervistatore: E poi?

Signora Cefalù: E poi nni vinni n’autru!

Intervistatore: Uomo, stavolta!?

Signora Cefalù: Certu, omu!

Intervistatore: E com’è stato?

Signora Cefalù: …. Eeee … è comu ha statu!? Chi cci vogghiu diri …. Certu, persona per beni, aducato …. simpaticunazzu, … rispittusu … ‘un mi pozzu lamintari…

Intervistatori: Ma la sua situazione economica è cambiata?

Signora Cefalù: Ma quannu mai! Quali migliorata! Piggiurò! S’avi a fari u cuntu ca era arriddutta ca mancu puteva accattari u pani e a pasta!

Intervistatore: Addirittura!

Signora Cefalù: Addirittura, ma vossia chi nni sapi! Facili parrari ca panza china! U sacciu iò chi fami! Si ‘un era pi ddi fimmineddi ca firriavanu e spartevanu a pasta … a gratis, …. Però ‘un era tantu bona, mi fici àcitu!

Intervistatore: E poi? Cosa è successo? Come sono cominciati i suoi dolori?

Signora Cefalù: Ci arrivamu, ci arrivamu …. Poi vinni chistu di ora! Era assai ca mi currieva appressu. Mi riceva … “Scordati a chidda e lassalu stari a chistu, ca ora arrivu iò e sistemu tutti i cuosi! Ricca, ti fazzu, ricca! Bedda, sciacquata e ricca!

Intervistatore: E lei che ha fatto?

Signora Cefalù: Lassavu a chiddu e mi misi cu iddu! Ma comu fui, pazza? Ma com’era, addurmisciuta, mbriaca, alluppiata?!

Intervistatore: Insomma, si è fatta convincere, ci è cascata!

Signora Cefalù: Ci sono cascata! Dispirata era! Mi fici u cuntu: peggiu d’accussì aunni pozzu arrivari?! Nveci..!

Intervistatore: Invece…?

Signora Cefalù: Inveci accuminciaru i dulura, prima un duluri ‘n testa, cca! (indica con la mano la sommità del cranio) comu un chiovu, ma chi dicu un chiovu, un chiuvuni, un cugnu! Comu si mu chiantanu ‘n testa! Tum tum tum! Prima si spostava, poi si fìrmò cca, propriu cca, ‘nto menzu! (indica di nuovo la sommità, proprio al centro, del cranio). Ivu ‘nno dutturi, e mi dissi ca quannu si ferma si chiama “localizzazioni”!

Intervistatore: certo, localizzazione! Ma la malattia, questa che le produce il dolore come un cuneo infisso nella testa, come si chiama?

Signora Cefalù: Cuneo … stoccafissu, … Monza … Treviso, ma comu parra lei!? Ah, a malatia, si mu dissiru … si chiama in … incugno, … no, no, anzi… impegnu si chiama, sì, impegnu …!! E , ‘nfatti, tutti i cosi mi mpignai, e mancu i pozzu arrinesciri. Aspettu d’un minutu a n’autru l’ufficiali giudiziario!

Intervistatore: Bene, impegno! Se lo dice lei!

Signora Cefalù: S’ u ricu iò!? U dutturi m’u rissi, e puru iddu u rici sempri!

Intervistatore: Iddu, chi?

Signora Cefalù: Iddu, chiddu ca m’aveva a fari di ventari ricca! Impegno, Impegno, impegno. Ma picchì ‘un si ‘mpigna a facci, ca l’avi di brunzu e ci ‘a stimanu buona?

Intervistatore: La vedo animosa, Signora Cefalù! Ma non può certo dare la colpa a “iddu” di tutte le sue malattie che, mi sembra chiaro, hanno una forte componente psicosomatica!

Signora Cefalù: Mihhhi! La vedo mimosa … pissichiatru! Ma picchi ‘un ci va lei nno pissichiatru, anzi ci va assiemi cu iddu ca n’aviti tutti dui bisognu? A curpa, a cu ci l’avissi a dari a curpa, puru di l’avutra malattia ca mi vinni!?

Intervistatore: Di quale altra malattia sta parlando, Signora Cefalù? Ce ne sono altre?

Signora Cefalù: Certu, a manciaciumi!

Intervistatore: Ah, il prurito! Soffre di pruriti, Signora Cefalù?

Signora Cefalù: No, di pruriti, grazzi a ddiò, no! Ci haiu a manciaciumi! Ca mi vieni all’improvviso, ora ‘nta facci, ora ‘nta manu ora ‘nto e subitu m’aiu a arraspari! E m’arraspu, comu s’avissi a “rugna” e mi fazzu sangu! Iddu m’a fici veniri, iddu!

Intervistatore: e il medico cosa le ha diagnosticato?

Signora Cefalù: E cuntinua! Ma quali ‘nghiutticatu! U medicu mi dissi ca sta malatia, sta rugna, si chiama cumpitienzia!

Intervistatore: Cumpitienzia? Vuole dire “competenza”.

Signora Cefalù: Vogghiu diri: “cumpitienzia”! Uora, per esempiu, mi sta viniennu nna cumpitienzia improvvisa, cu rispiettu parrannu, sutta a chianca du pieri e m’aiu a livari a scarpa e arrasparimi! (Si toglie la scarpe e si “arraspa” la pianta del piede).

Intervistatore: Scusi, Signora, ma per queste malattie non c’è una cura? Cosa le dice il medico?

Signora Cefalù (“arraspandosi energicamente in più parti): U dutturi mi dissi ca una cura vera e propria ‘un c’è, però, si ci haiu pacienzia, dici ca, ‘nna para d’anni, accussì comu mi vinniru, si nni vannu!

Intervistatore: E’ una buona notizia, no?!

Signora Cefalù: Po’ essiri ‘nna buona notiza pi lei, tantu n’è ca è a lei ca ci abbrucia! A mia, avutru ca ‘nna para d’anni, siddu ‘un mi trovanu un rimeddiu, ‘n capu a dui -tri misi muotta mi truovinu, muotta!

Intervistatore: Che dire? Auguri di pronta guarigione, Signora Cefalù, e grazie!

Signora Cefalù: Prego!

Commenti

Semplicemente grandiosa! Proprio così parlerebbe Cefalù, se lo potesse.

Complimenti e grazie per avermi fatto sorridere persino raccontando un dramma, quello di Cefalù, che soffre.